Aventura Societăţii de Asigurări ANR, sub conducerea lui Claudiu Tusac

Unul din punctele de referinţă in cariera lui Claudiu Tusac a fost activitatea acestuia in domeniul asigurărilor, în calitate de administrator al societăţii Asigurarea Naţională Română (ANR). Deşi funcţia aceasta este una care ar servi ca o recomandare excelentă pentru orice om (cu atât mai mult pentru un om politic!), Tusac omite să o menţioneze în CV-ul său. Motivul pentru aceasta alegere este unul foarte simplu, dar cunoscut de puţină lume, prin judeţul Constanţa: Numele Asigurării Naţionale Române are, în lumea societăţilor de asigurări, o rez, societatea în cauză fiind lichidată, după ce acumulase pierderi de ordinul miliardelor. Mai mult, societatea de asigurări a jucat un rol important în prăbuşirea şi falimentul Băncii Populare Minerva, cooperativa de credit cu sediul în Galaţi, oraşul natal al lui Claudiu Tusac.

O ţeapă mare, cu un nume pe măsură

Botezată pompos, societatea de asigurării ANR a ştiut să capitalizeze prestigiul pe care cuvântul „Naţional” din denumirea firmei i-l deferea. Acesta a fost suficient pentru a convinge o grămadă de oameni că societatea era de stat, deci sigură şi responsabilă. Într-o perioadă în care piaţa asigurărilor, în România, era limitată, în special, la firme mari şi sectorul bancar, această firmă de asigurări nu se adresa direct publicului larg. În schimb, ANR îşi „împrumuta” numele şi prestigiul ce decurgea din epitetul „Naţional” unor societăţi din cele mai dubioase, care să se laude că au în spatele lor o societate de asigurări puternică. Timpul, însă, a dovedit că ANR, sub conducerea magistrală a lui Claudiu Tusac, nu a fost altceva decât o gaură neagră, de pe urma căreia au rămas datorii uriaşe şi mii de oameni ţepuiţi şi aduşi la disperare.

Asigurarea Naţională Română, de la pierderi de miliarde, la faliment

În spatele numelui societăţii Asigurarea Naţională Română se afla o firma de asigurări cu sediul în Bucureşti, aflată în administrarea lui Corneliu Gall, Claudiu Mihai Tusac şi Vasile Baciu. Numele persoanelor din conducerea societăţii au fost asociate cu tot felul de scandaluri, din domenii de activitate din cele mai diverse. ANR a avut o evoluţie meteorică, pornind cu un capital social însemnat, pentru a sucomba în mai 2007, după ce a trecut printr-un îndelungat proces de lichidare. Înfiinţată în 1997, ANR ajungea, în 2000, pe locul trei în topul pierderilor anuale, în domeniul asigurărilor, cu aproape 6 miliarde de lei vechi pe minus. Această sumă aproape că egala capitalul social subscris de firma administrată de Claudiu Tusac, ce se cifra la 7,5 miliarde lei vechi. În timp ce Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor le găsea pierderi de 6 miliarde pe anul 2000, managerii ANR raportau la Ministerul Finanţelor pierderi de aproape un miliard pe 2001, plus datorii de 1,2 miliarde. Din acest moment, ANR merge numai în pierdere, la sfârşitul anului 2003, datoriile explodând, de la 1, la 13 miliarde. În 2005, ANR a intrat în administrarea unui lichidator, falimentul fiind consfiinţit prin radierea firmei la finele lui mai 2007.

ANR a pus umărul la falimentul băncii Minerva

Banca Populara Minerva, cu sediul în oraşul natal al lui Claudiu Tusac – Galaţi – a fost una dintre ţepele girate de către Asigurarea Naţională Română. Banca Minerva – în fapt, o cooperativă de credit – se ocupa în special cu creditarea persoanelor fizice, având filiale în special în judeţele din estul ţării. Din nefericire pentru managementul băncii, perioada 2000-2001 a fost una dezastruoasă pentru întregul sistem, iar acest lucru şi-a pus amprenta şi asupra BPM. Clienţii erau din ce în ce mai puţini şi mai neîncrezători, în condiţiile în care o serie întreagă de bănci, începând cu Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Albina, dăduseră faliment. Găselniţa cu care Banca Minerva a continuat să atragă bani a fost una pe cat de interesantă, pe atât de dubioasă. Aici intră în scenă Asigurarea Naţională, care, printr-o serie de hârtii, garantează deponenţilor că banii lor sunt asiguraţi 100%. Din nefericire pentru amărâţii care au crezut veridicitatea hârtiilor semnate de Tusac & Co, acestea nu au avut acoperire în bani, iar Banca Minerva a sfârşit prin a falimenta, distrugând astfel speranţele deponenţilor, de a-şi recupera fondurile subscrise.

Banca Minerva şi asiguratorii lui Tusac au reinventat FNI-ul

Oficial, Banca Minerva s-a prăbuşit datorită scandalului FNI, care a făcut ca banca să nu poate achita la timp cererea de lichidităţi. Procesele pornite odată cu lichidarea de la Minerva au scos la iveală altceva. Cu prilejul expertizelor de creanţă s-a descoperit că fosta conducere a reţelei de bănci Minerva a tot plimbat banii de la sucursale înspre sediul central din Galaţi, până li s-a pierdut urma. La lichidarea sediului din Galaţi, s-a descoperit că 90% din fondurile datorate ar fi trebuit să fie acordate filialelor din bacău, Iaşi etc., care fuseseră deja lichidate…

Falimentul de la Minerva nu ar fi ajuns să distrugă vieţile a sute de deponenţi şi ale familiilor lor, fără implicarea Asigurării Naţionale Române. Printr-o mişcare ce aminteşte de modalitatea în care FNI reuşise să înşele o ţară întreagă, asociindu-se cu C.E.C., banca din Galaţi a pus la cale o mare escrocherie, cu concursul administratorilor ANR, printre care şi Tusac. Banca a încheiat, la 1 iunie 1999, cu Asigurarea Naţională Română un contract de asigurare a depozitelor. Conform contractului, care a durat mai puţin de un an, banca plătea o grămadă de bani, iar ANR se făcea că garanta depozitele. Ceea ce clienţii băncii au aflat prea târziu era că ANR nu acorda despăgubiri decât a) după falimentul băncii şi b) doar clienţilor care depuseseră banii în perioada derulării contractului. Ori, cum ANR a declarat falimentul înainte de banca Minerva, toţi banii sifonaţi prin ANR au dispărut.
Mecanismul prin care Minerva şi-a înşelat clienţii, cu largul concurs al asiguratorilor lui Tusac, demonstrează că Asigurarea Naţională Română este la fel de vinovată ca banca de subtilizarea fondurilor depuse de clienţi. Începând cu 1 noiembrie1999, ANR a trimis băncii Minerva formulare de risc financiar, în alb. Semnate şi ştampilate în original de gaşca lui Tusac, ele au fost înmânate deponenţilor, care au avut, astfel, iluzia că ANR le garantează banii plasaţi în Bancă. În felul acesta, Tusac şi asociaţii săi au împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură: Pe de-o parte, au încasat o grămadă de bani fără să presteze vreun serviciu, la schimb. Pe de altă parte, ei s-au debarasat de cea mai importanta parte a responsabilităţii, plasând-o pe umerii directorului băncii Minerva. De pe urmele aventurii Minerva-ANR, Tusac şi restul administratorilor au ieşit basma curată, în timp ce mii de clienţi ai băncii, în special din judeţele Galaţi, Vrancea, Constanţa, Bacău şi Iaşi au căzut pradă disperării, după ce şi-au pierdut economiile de-o viaţă.

Dezvăluiri 12.05.2008